Atacurile Israelului ar fi putut accelera răsturnarea unui regim nepopular. „Cei care au trăit războiul Iran-Irak cer să nu mai fie război”. Acesta era mesajul scris pe un banner ce a fost desfăcut peste un pod din Teheran noaptea. Disidenții din spatele acestui protest modest de acum câteva luni au încercat să-și acopere urmele, temându-se de pedeapsa neiertătoare care se abate asupra criticilor regimului islamic.
Îndemnul la o insurecție deschisă, în mare parte ignorat
Dar au decis să își asume riscul, a declarat un organizator din Iran, pentru că „cred că Iranul este foarte aproape de a deschide un nou război regional, care îi va costa pe Iran și pe toți iranienii... Ajunge. Dacă nu îți asumi riscuri, nu te poți aștepta la recompense”.
Momentul de care se tem disidenții, care sunt în mare parte studenți - la fel ca cei care l-au ajutat pe ayatollahul Khomeini să-l răstoarne pe șah în 1979 - a sosit acum. În întreaga regiune, și mai ales în Israel și SUA, se pune întrebarea câți astfel de disidenți există și ce risc reprezintă pentru liderii clerici ai Republicii Islamice.
În timp ce mii de iranieni fug din Teheran în urma avertismentelor israeliene și americane de evacuare, cei care s-au mulțumit să pună afișe îndeamnă la o insurecție deschisă.
„Ieșiți în străzi și în piețe pentru că viitorul nostru, al tuturor, este în joc”, au declarat ei într-un manifest distribuit săptămâna aceasta ziarului The Times. „Distrugeți și dezactivați camerele de supraveghere stradale. Aprindeți foc pe străzi și luptați împotriva mercenarilor regimului. Spargeți ferestrele și ușile unităților guvernamentale și de securitate, blocați-le și luați-le sub controlul vostru.”
Deocamdată, apelul a fost ignorat. În Teheran, locuitorii sunt mai preocupați de siguranța lor și de o rută de ieșire. Ministrul israelian al Apărării a avertizat că orașul „va arde” .
Criticile la adresa regimului teocrat au devenit mai puternice
Mulți oponenți ai regimului — majoritatea iranienilor, judecând după puținele sondaje fiabile existente — au criticat, de asemenea, campania israeliană, care a ucis civili în timp ce distrugea blocuri de apartamente în zone din Teheran unde locuiau figuri importante ale regimului.
Toomaj Salehi, un rapper disident care a fost închis pentru sprijinul acordat protestelor conduse de femei în 2022, a pus sub semnul întrebării cum ar putea fi evacuată capitala de circa nouă milioane de oameni. „Dacă intenția voastră este să ucideți poporul Iranului, măcar aveți onestitatea de a nu ascunde povara acestei responsabilități”, a spus el într-o postare pe Instagram, adresându-se Israelului.
În ciuda remarcilor incendiare ale ministrului Apărării, inclusiv afirmația că locuitorii din Teheran „vor plăti” pentru atacurile cu rachete iraniene asupra orașelor israeliene, politicienii și purtătorii de cuvânt israelieni au subliniat că războiul lor nu este împotriva poporului iranian și i-au îndemnat pe iranieni să se ridice împotriva regimului.
Deși nu există încă niciun indiciu că o revoltă este iminentă, criticile la adresa guvernului din ce în ce mai slăbit au devenit cu siguranță mai puternice în Iran. O scrisoare semnată de mai mulți disidenți, inclusiv doi laureați ai Premiului Nobel, a cerut Iranului să accepte un armistițiu și să oprească îmbogățirea uraniului, principala cerere americană și israeliană.
Mostafa Tajzadeh, un fost ministru care a fost ulterior închis pentru susținerea protestelor antiguvernamentale și care rămâne o figură populară printre criticii regimului, a cerut o nouă adunare constituantă pentru a decide o constituție.
Într-o scrisoare din închisoare, el a criticat atacurile israeliene ca fiind lipsite de orice „justificare politică și morală”, înainte de a adăuga, referitor la propria țară: „Cred că pentru o tranziție pașnică către democrație, trebuie să se insiste asupra unei adunări constituante pentru a schimba constituția și a obliga guvernul să o instituie”.
O opoziție disparată și dispersată
Iranul are o opoziție disparată și dispersată, variind de la moderați religioși și liberali până la comuniști și zeloșii mujahedini e-Khalq, rămășițele unui grup militant care a comis numeroase atacuri în Iran în perioada revoluției, inclusiv un atentat cu bombă din 1981 care l-a lăsat pe Ali Khamenei, viitorul ayatollah, paralizat la brațul drept.
În străinătate, Reza Pahlavi, fiul șahului detronat și autoproclamat prinț moștenitor, care locuiește în Virginia, a apărut pe canalele radio pentru a susține atacurile israeliene. Pahlavi se bucură de puțin sprijin în Iran, dar are un număr considerabil de susținători în rândul expaților iranieni.
„Este prințul de nicăieri”, a spus Sanam Vakil, directorul Programului pentru Orientul Mijlociu și Africa de Nord de la Chatham House. „Opoziția poate fi descrisă ca un amestec de activiști, tehnocrați și moderați care ar dori să vadă Republica Islamică îndepărtându-se de ideologie și dușmănie și trecând la un sistem prezidențial și parlamentar puternic.”
Acesta este un proces care, în anumite privințe, este deja în curs de desfășurare în Iran, unde protestele au devenit mai regulate pe fondul prezenței scăzute la alegeri și al unui cinism tot mai profund față de regim.
„Dacă nu ar exista război, cred că ar trebui să existe o acceptare modestă a faptului că, având în vedere prezența acestor oameni cheie, transformarea Republicii Islamice nu ar fi rapidă, poate chiar generațională”, a spus Vakil. „Ceea ce face Israelul este să accelereze procesul, iar noi pierdem controlul în ceea ce privește înțelegerea direcției.”
Editor : Ș.R.
